luni, 9 aprilie 2012
duminică, 7 august 2011
TOMA CARAGIU SI ELENA CARAGIU
S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.
Familia Caragiu se stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Actorul va declara mai târziu:
„...am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”
—Toma Caragiu
Este cooptat în trupa de teatru a liceului și scrie în revista liceului Frământări. Primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945.
Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Tache, Ianke și Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949).
Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.
La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani.
La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, recent înființat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă.
În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri.
În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.
A jucat alături de alți monstri sacri cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu și alții.
A murit în mod tragic, sub darâmăturile blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneț.
Toma Caragiu a fost înmormântat la cimitirul Belu din București.
După primii ani de viață petrecuți în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata și cele două surori mai mici, Matilda și Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești,[4] unde Toma termină liceul.
Se căsătorește în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite.Divorțul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetițe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”, ) dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său.
În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, București), tot actriță, aflată și ea la a doua căsnicie, după divorțul de actorul și dramaturgul Paul Ioachim. Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriței. După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăsește în 1978 țara și se stabilește în Statele Unite ale Americii, continuînd-și viața recurgând la diverse expediente sub numele de Helen Cara-Chester.
Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la cca. 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber. Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu.
În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental) a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II), dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături.
Una dintre surorile Maestrului, Matilda Caragiu (căsătorită Marioțeanu), (n. 1927), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiță), (n. 1929), este o talentată sculptoriță.
Elena Caragiu este o actriță română. Este a doua soție a marelui maestru Toma Caragiu, cu care s-a măritat în 1964. După moartea lui Toma Caragiu, în 1978 Elena Caragiu a emigrat în Statele Unite ale Americii unde a trăit sub numele de Helen Cara-Chester. În 2009 s-a reîntors în România cu intenția de a deschide o casă memorială a lui Toma Caragiu și a fost obligată să plătească despăgubiri lui Maria Caragiu fiica adoptată a lui Toma Caragiu.Fiica regretatului actor Toma Caragiu a castigat, ieri, procesul cu TVR Media, care trebuie sa-i plateasca 150 de milioane de lei vechi drepturi de autor pentru colectia "Maestrii Comediei", avandu-l ca protagonist pe tatal sau. Prin aceeasi decizie, ce poate fi atacata cu apel, Maria Caragiu va primi si 50 de milioane de lei vechi de la fosta sotie a tatalui sau, Cara Chester Helene.
COSTACHE ANTONIU
S-a nascut in ziua de 26 februarie 1900, in satul Tiganasi, la 30 km distanta de Iasi.
Tatal sau , Vasile, era scriitor la primarie , un fel de sacretar cum ar fi acum. In casa Antoniu au fost 17 copii.
Copilaria lui Costache Antoniu a fost una modesta, avand in vedere ca taranii din Tiganasi erau saraci si munceau cu ziua pe una din cele mai mari mosii ale Moldovei, ocupatiile lui fiind scoala si joaca cu copiii pe toloaca.
O influenta deosebita a avut asupra micului Costache invatatorul satului Ion Anton, care i-a dibuit talentul natural; de altfel, talentul dramatic ii este propriu nu numai lui Costache Antoniu ci si fratelui sau N. Antoniu care a fost unul dintr actorii fruntasi ai Teatrului National din Arad. Invatatorul Ion Anton i-a indrumat primii pasi catre arta cuvantului intr-aripat rostit de pe scena. Entuziast, pasionat de teatru, invatatorul incropise o echipa cu elevii sai mai marisori. Cu aceasta echipa colinda satele din jurul Iasului : Probota , Hermeziu, Bivolari, Sculeni, Larga si Iepureni, Popricani, Carniceni. "Actorii"montau decorurile, faceau "regie tehnica", ba chiar maturau curte caseu unde avea loc spectacolul.
Tatal sau , Vasile, era scriitor la primarie , un fel de sacretar cum ar fi acum. In casa Antoniu au fost 17 copii.
Copilaria lui Costache Antoniu a fost una modesta, avand in vedere ca taranii din Tiganasi erau saraci si munceau cu ziua pe una din cele mai mari mosii ale Moldovei, ocupatiile lui fiind scoala si joaca cu copiii pe toloaca.
O influenta deosebita a avut asupra micului Costache invatatorul satului Ion Anton, care i-a dibuit talentul natural; de altfel, talentul dramatic ii este propriu nu numai lui Costache Antoniu ci si fratelui sau N. Antoniu care a fost unul dintr actorii fruntasi ai Teatrului National din Arad. Invatatorul Ion Anton i-a indrumat primii pasi catre arta cuvantului intr-aripat rostit de pe scena. Entuziast, pasionat de teatru, invatatorul incropise o echipa cu elevii sai mai marisori. Cu aceasta echipa colinda satele din jurul Iasului : Probota , Hermeziu, Bivolari, Sculeni, Larga si Iepureni, Popricani, Carniceni. "Actorii"montau decorurile, faceau "regie tehnica", ba chiar maturau curte caseu unde avea loc spectacolul.
marți, 2 august 2011
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)